luni, 5 martie 2007

BGB&O (Joe Carnahan's first)

4 martie 2007
4 martie, 30 de ani de la cutremur shi io stau in centru...si s-a anunta eclipsa totala de luna aseara dar nu s-a intimplat nimic, decit ca am revazut THE RULING CLASS, pe disc de la Criterion (mega-capodopera, O'Toole was robbed then and now again), way ahead of its time



si primul film la lui Joe Carnahan, BLOOD, GUTS, BULLETS AND OCTANE strong>, din 1997, care are mai multe in legatura cu Smokin Aces (v. previous entry), decit cu Narc, facut studenteste si fara bani si cu mega tupeu si cu Cranahamn intr-unul din rolurile princnciple, cu doi car salesmani pagubosi isi o masina Pontaic cu un transport misterios in portbagaj, cu gunuri si pac-pac...

cel mai bine zice Ebert:

The story behind ``BGB&O'' is an inspiring fable for would-be filmmakers. Its writer-director-editor-star, Joe Carnahan of Sacramento, Calif., shot it in three weeks for less than $8,000 and cheerfully let it be known at the Sundance Film Festival that his cast and crew were paid ``partly in Doritos.'' Like Robert Rodriguez ``El Mariachi,'' the bargain price was enough to make a video version for showing to distributors; Lions Gate ponied up a reported $100,000 in post-production sound and transfer work to get the movie into theaters in 35mm.

What Carnahan made for his money is a fabulous calling card: This movie shows that he can direct, can generate momentum even in the face of a problematic story, and knows how to find and cast natural actors, including himself. There is real talent here. The most engaging aspect of the film is its spoken dialogue, which largely involves used car salesmen and seems inspired by David Mamet's realtors in ``Glengarry Glen Ross.'' (Consider this line: ``The best in this business are, by virtue, fabulous salesmen.'' Using ``by virtue'' without explaining by virtue of what is prime Mamet.)

intreaga cronica, aici...

da, si asta e si problema, ca Joe si partenerul sau (Dan Leis), nu sunt actorii din Glengary dar Ebert a prins-o bine, Carnahan e fan Mamet si GG Ross. Sunt si faze teribiliste, iar filmul e inca plin de stingacia mijloacelor si un compendiu de ceea ce azi se numesc Tarantinisme, dar asta numai pt ca Tarantino a avut noroc, de la grafici, (Carnahan a facut promo inainte si asta se vede), filmari in alb negru, explozive, fragmentare temporala...red herings in naratiune imbirligata *smoke and mirrors) si dialog voit koios...camera pe peste tot, unghiuri ciudate care acopera lipsele bugetului

merita vazut ca sa intelegi cit de departe e absolvirea, si ce inseamna sa faci film pe bune, Narc, Ticker si Smoking Aces. Carnahan e un nume care pentru mine prezinta 100% garantii, cu viitoarele White jazz, Bunny Lake, Killing Pablo si ce-o mai fi. Si cum a avut acces la actori cu acte-n regula s-a lasat de excentricitatea din
BGB& O si a ramas in spatele camerei. aaaah si chiar el zice, "we all love and respect Tony Scott."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu